Mulţi se crispează la simplul gând al conflictului în cuplu, asemănându-l unei tornade, erupţii vulcanice sau vreunui alt dezastru natural de mari proporţii. Cu toate astea, conflictul joacă un rol esenţial şi este inevitabil în ceea ce defineşte o relaţie intimă. Înţelegerea cauzelor de conflict între parteneri, dar şi a motivelor pentru care dezacordul este util, este primul pas în schimbarea percepţiilor despre neînţelegeri.
Când ne analizăm relațiile de iubire, ultimul lucru pe care vrem să îl luăm în considerare este conflictul. Nu ne place, nu vrem să îl punem pe masă. Am vrea să îl ascundem, să ne prefacem că nu există.
Cu toate astea, situațiile și emoțiile care pot genera un conflict – furia, nemulțumirea, frustrarea – apar în orice tip de relație, nu doar în cea de iubire. Apar în familie, în mediul de lucru, între prieteni.
Emoțiile, în toată intensitatea și varietatea lor, sunt fireşti, indiferent de nivelul de educație, poziție în societate, mediul cultural sau de provenienţă.
De ce ne este însă atât greu să le acceptam? De ce ne e greu să gestionăm corect situațiile care le generează?
Am fost educați să ocolim emoțiile care pot genera conflicte, să le camuflăm. Ne fac să ne simţim vulnerabili, ne fac să credem că dăm dovadă de slăbiciune – alt pachet de emoţii şi trăiri pe care ne este cel mai greu să le arătăm celor din jur. Însă emoțiile neexprimate sunt ca un vas sub presiune care, la un moment dat, explodează și distruge tot ce există în preajma lui.
Revenind la relațiile de iubire, ce facem când între doi parteneri apar furia, frustrarea sau nemulțumirea? Cum le comunicăm, astfel încât ele să creeze intimitate și apropiere, în loc să producă răni sau distanțare? Cum procedăm fără să aducem toate celelalte manifestari care însoțesc furia: acuzațiile, reproșurile, jignirile, tonul aspru sau ironic, învinovățirile sau, din contră, sentimentele de vină și remușcare?
Există o metodă care funcționează fără greș.
Este nevoie să înveți să îți exprimi nemulțumirile și să îi permiți și partenerului tău să facă același lucru.
Nu este confortabil să îți deschizi astfel sufletul, uneori te sperie doar gândul. Dar dacă o faci cum trebuie, îți garantez că merită fiecare secundă. La început acest mod de comunicare este neplăcut, însă îți schimbă radical modul de relaționare și, în primul rând, are un efect fantastic asupra ta.
Să ne imaginăm următoarea situaţie: afli că suferi de o boală serioasă și ți se spune că singura modalitate de a te vindeca este să iei un medicament care provoacă, pentru câteva minute, senzaţii extrem de neplăcute. Ai refuza oare tratamentul pentru o suferință pe termen lung, doar pentru că leacul este neplăcut câteva minute? Firește că nu!
Pare de bun-simț să credem că o relație bună nu ar trebui să se confrunte cu disensiuni sau conflict, corect? GREȘIT!
Dacă înțelegem că nu există intimitate adevărată fără ca uneori să apară și sentimente de nemulțumire sau frustrare, atunci îmbrățisăm ideea că evitarea conflictului este calea cea mai sigură către o relație plictisitoare, statică și frustrantă.
Imaginează-ți că ești într-o relație în care faci tot posibilul ca lucrurile să se desfășoare lin și fără probleme. Începi să eviți anumite subiecte și situații, pentru că nu știi ce crede partenerul, poate chiar îţi este teamă de reacția lui. Așa că alegi să nu deschizi subiectul care te supără sau te deranjează.
Ce nu vezi, nu există. Ce nu știi, nu te doare! Sună cunoscut?
Ușor, ușor, în relaţia ta se instalează rutina, distanța, resemnarea. Nu te mai cerți, nu discuți în contradictoriu, dar relația moare. Din ce motiv? Pentru că, atunci când nu ai disponibilitatea de a accepta și recunoaște când greşeşti sau când îţi pierzi curajul de a exprima deschis când un gest sau o acţiune a celuilalt te deranjează, nu mai există intimitate şi conexiune în cuplu. Toate sentimentele, pasiunea și dorința se diminuează, situaţie care nu te ajută să fii mai fericit sau să ai o stare de bine.
Exprimarea sentimentelor negative, fără a-l acuza pe celălalt, este cheia unei relații corecte.
Ca să menții pasiunea vie, trebuie să vrei și să ai curaj să îți deschizi inima, să devii vulnerabil în fața partenerului tău. De exemplu, starea sau condiţia cea mai de temut la care se gândesc femeile este să își exprime furia, cu respect, în fața bărbatului pe care îl iubesc.
Chiar dacă este greu de crezut, bărbații crează legături puternice cu o femeie şi prin conflict, la fel de mult cum crează prin momente romantice. Dacă avem încredere să ne exprimăm orice dorință și emoție în fața partenerului, vom crea o relație intensă, onestă și plină de pasiune.
Dar cum facem asta? Cum învățăm care formă de a ne exprima emoțiile negative este cea potrivită, și care e cea care ne poate sabota relațiile? Pentru că nu orice forma de exprimare este bună…
Este important, în primul rând, să stabilim natura conflictului. Este de natură interioară? Sau este, într-adevăr, provocat de un gest, atitudine, acțiune a partenerului?
Conflictul intern poate fi calea cea mai rapidă spre colaps personal, dar şi cea mai bună oportunitate de autocunoaștere și evoluție.
La baza oricărui conflict intern se află un „triunghi amoros” definitoriu: relația dintre nevoie, dorință și teama asociată acestora. Tot ceea ce facem în viață orbitează în jurul acestei triade. Atâta vreme cât nu învățăm să echilibrăm aceste trei vârfuri de forță, ceea ce se percepe din exterior este lipsă de încredere, frustrare, neasumare.
Dacă noi nu avem grijă de îndeplinirea nevoilor și dorințelor noastre, în contextul confruntării temerilor proprii, vom căuta – inconștient – un partener care să le rezolve în numele nostru, pentru noi. Iar dacă el sau ea nu pot face asta, conflictele pot apărea din cele mai banale cauze: „nu ai dus gunoiul, nu te îmbraci frumos, te-ai îngrășat…”. Acestea nu sunt conflicte reale și, de cele mai multe ori, nu au rezolvare. Problema reală este în cu totul altă parte decât se reclamă.
Conflictele profunde între doi parteneri au de cele mai multe ori câteva motive clare la bază:
- Diferențele de valori personale și principii:
”eu mă simt util când îi ajut pe cei din jur, tu crezi că interesele personale sunt pe primul loc”
”eu cred că adevărul stă la baza oricărei relații, tu crezi că scopul scuză orice mijloace sau că ce nu știi nu te doare” - Nevoi individuale diferite:
„eu am nevoie de liniște și siguranța unui cămin, tu ai nevoie să experimentezi și să cunoști lumea” - Dorințe și scopuri personale sau profesionale:
”eu îmi doresc un trai sigur și stabil, tu îți dorești să demonstrezi că ești capabil și competitiv, cu riscul de a pierde bani” - Obiceiuri nesănătoase sau distructive:
”ajut pe oricine are nevoie, la impuls, fără să mă gândesc că îmi las familia fără economii”
”opinia oricui este mai importantă și validă decât a partenerului”
”îmi expun viața intimă în fața prietenilor, familiei și cunoștințelor”
”ironizarea partenerului în public” - Diferențe de temperament sau caracter:
”un coleric și un melancolic par a se completa și echilibra inițial, dar există un risc mare de conflict, dacă cei doi nu își respectă limitele reciproc””un timid va fi iremediabil atras de șarmul unui carismatic, însă va fi curând intimidat de exuberanța acestuia dacă nu are profunzime, fermitate sau alte calități care să completeze personalitatea carismaticului” - Rutină
tot ceea ce pare inițial ca ritualul de relaționare al unui cuplu și care nu se schimbă (cafeneaua în care ne-am întâlnit prima oară, locurile pe care le vizităm, activitățile casnice, vizitele între prieteni, subiectele de discuție, chiar și intimitatea sexuală) vor deveni în scurt timp rutină dacă cei doi nu își armonizează constant nevoile de evoluție și explorare. - Lipsa de comunicare asertivă:
să îi reproșezi partenerului nemulțumirile tale, nu însemnă comunicare eficientă:
– ești un mincinos
– ești manipulatoare
– ești cheltuitoare
– ești un leneș - Lipsa de asumare
”eu, îmi doresc o relație, dar ce să fac dacă toate femeile sunt superficiale!”
”eu vreau să avansez, dar colegii mei mă sabotează constant și șeful nu mă apreciază” - Frici și răni nevindecate
”nu mai pot avea încredere în nimeni pentru că cei doi parteneri dinaintea ta, m-au înșelat”
”dacă îți petreci timp cu prietenii tăi, înseamnă că nu îți pasă de mine și vrei să mă părăsești.
Aceste tipuri de diferențe se discută cu partenerul, întotdeauna din perspectiva personală. Este vital ca partenerul nostru să înțeleagă cum ne afectează pe noi diferențele mai sus menționate, ce emoții ne provoacă situațiile respective. Doar astfel va putea face ceva în direcția respectivă.
Când diferențele sunt prea mari, pasul următor este compromisul constructiv. La ce este dispus fiecare partener să renunțe, să schimbe, să îmbunătățească, pentru binele comun? Nu putem fi mereu în armonie absolută unul cu celălalt, iar compromisul este un factor extrem de important în calibrarea unei relații.
Un alt aspect important, pe care uneori îl pierdem din vedere, este că oamenii se schimbă. Nevoile, dorințele, inclusiv temerile lor se schimbă, o dată cu ei. Dacă nu suntem obișnuiți să le armonizăm şi discutăm transparent cu partenerul de cuplu, ele vor adânci atât conflictul intern, cât şi pe cel din relație. În timp, vom avea tendința să dăm vina pe factori externi, când de fapt dezacordurile se află în noi înșine.
Așadar, primul pas spre a învinge teama de conflict este să ne asigurăm că ne este clar ce nevoi avem, ce dorințe și obiective ne animă și cum putem depăși teama pe care ne-o provoacă toate acestea.
Pentru că, în comunicarea de orice natură, cea mai importantă strategie este claritatea propriilor idei și curajul de a le exprima, fără teama de respingere.
Articol publicat de Violeta Moisă în revista Psychologies
