Când ne aflăm într-o relație monogamă, exclusivă, primul aspect important care se pune pe ”masa negocierii” este încrederea. Încrederea că partenerul nostru, prin acțiunile și deciziile pe care le ia NU ne va răni, nu ne va trăda, ne va face fericiți și ne va îndeplini toate nevoile.
Așadar…prin deciziile pe care le ia altcineva, eu simt fericirea. Prin deciziile altcuiva, eu mă simt mai bine. Asta nu este încredere. Este îndoială. Este lipsa de încredere față de orice altă experiență în afară de cea pe care o putem controla.
Pentru că dacă noi nu avem încredere în noi, în drumul nostru, în valoarea noastră, atunci vom avea mereu tendința să controlăm situații sau oameni din jur ca să ne îndeplinim nevoia de siguranță.
Siguranța adevărată nu vine niciodată de la ceilalți, poate doar pe termen scurt. Oamenii din jurul nostru vor face mereu lucruri care ne vor răni, ne vor provoca. Pentru că oamenii fac mereu ceea ce pot sau ceea ce aleg să facă, chiar și cei pe care îi iubim. Iar asta poate fi foarte greu de acceptat uneori.
Dacă vedem lucrurile din această perspectivă, s-ar putea ca din orice situație care aparent ne iese de sub control să aflăm aspecte importante care țin de noi, de lecțiile de viață pe care le avem de învățat. Despre evoluție și înțelegere profundă a ceea ce am fost chemați de fapt să manifestăm în această viață.
Cea mai dificilă parte este să renunțăm la control: la ce zice cel de lângă noi, ce face, ce alegeri ia, la interpretarea constantă a experiențelor exterioare. Singura soluție este să găsim un spațiu sigur în noi înșine care nu este influențat de experiențe exterioare.
Analizați, de exemplu care vă este reacția la anumite situații repetitive:
– nu primesc un răspuns pozitiv la o cerință
– nu sunt băgat/ă în seamă
– cel de lângă mine nu mă valorizează destul
– nevoile mele nu sunt luate în considerare, nu sunt îndeplinite
Care este răspunsul tău automat la aceste influențe externe? Și dacă analizezi lucrurile, vei realiza că aproape de fiecare dată reacțiile tale au fost aceleași și nu neapărat benefice pentru tine.
Cele mai puternice reacții în această situație sunt de obicei următoarele:
- Te lansezi într-o serie de reproșuri, furie, nemulțumire la adresa celuilalt pentru toate lucrurile pe care le-ai proiectat asupra lui și nu le îndeplinește.
sau - Ajungi să ceri din ce în ce mai puțin, să faci compromisuri mari pentru a primi doar o mică parte din ce ți-ai dori. Astfel, ușor, ușor ajungi la o concluzie nedeclarată că nu meriți mai mult.
Întrebarea care ar urma firesc: și cum fac să obțin această încredere interioară?
Înainte să răspund la întrebare, aș vrea să spun ceva din propria mea experiență în legătură cu încrederea. Toată viața am fugit de mine, de visele mele, de potențialul meu, de misiunea mea. Și pentru că era prea greu să mă confrunt cu temerile mele, îmi spuneam mereu că va veni altcineva, un salvator care va face toate astea mai ușoare și realizabile. Și am așteptat mult și în zadar. Viața mi-a arătat în cel mai dur mod cu putință că: Prin frică trebuie să treci singur! Doar așa se capătă încrederea reală în tine!
Iar acum, înapoi la întrebare, sau mai degrabă la câteva dintre răspunsuri:
- Acceptarea realității în care te afli poate fi cea mai mare dovadă de respect față de tine însuți. Acceptă că nu primești ceea ce dorești, că nu ești fericit, că nu poți să te aperi, că nu ești acolo unde ți-ai dori personal sau profesional, că încă nu ți-ai urmat visul sau că te mai amăgești cu gândul că de fapt tu nu ai nici unul. Câte alte realități am putea descrie?A ta care este?
Și dacă pentru câteva secunde doar ai accepta realitatea ta și ai rezista tentației de a găsi scuze sau vinovați, ce ar decurge de aici? - Privește experiențele exterioare ca informații, nu doar ca pe stimuli.
Mare parte din viața noastră se bazează pe reacții la experiențe exterioare. Dacă X face asta, eu răspund în felul Y. Dacă nu am reușit ceva, încerc altceva și sigur vine altceva mai bun. Dacă nu e ca mine, mai bine deloc, etc.Dar dacă în loc de analiză și reacție, am vedea experiențele altfel? Dacă ai vedea ce înseamnă ele pentru tine, ce alegere ai tu de făcut, ce frică ai de confruntat?Și ca o persoană care structural se bazează pe analiză, acțiune și reacție, pot înțelege foarte bine cât de greu este să faci asta. Să dai spațiu oamenilor și situațiilor din jurul tău pentru a înțelege mai întâi ce reprezintă ele pentru tine. Pentru că doar atunci apare un mesaj pe care nu îl puteai primi altfel, decât în liniște. Doar tu cu tine, la masa negocierii. Iar miza este de data asta încrederea în tine. - Ce îți dorești mai mult: un partener anume sau o relație?
Cine nu și-a făcut în gând, măcar o dată, profilul partenerului? Să fie așa, să arate într-un fel, să știe asta, să facă cealaltă. Și doar atunci când voi întâlni acea persoană voi fi cu adevărat fericit. Și poate că întâlnim acel partener care seamăna cu idealul nostru, însă bietul nu știe câte proiecții am făcut pe seama lui.
Dacă în loc să facem fixație asupra unui anume tip de partener, am înțelege în primul rând ce nevoi avem în viață, ce ne dorim să experimentăm într-o relație, am avea deschiderea necesară să atragem exact acel tip de partener.
Închei cu o temă de gândire: acolo unde este teama mai mare, fix acolo este și lecția cea mai importantă pentru tine.
Ai grijă de tine,
Violeta
One Response
Buna. Noi doi desi provenim de pe aceeasi strada, locuim in tari diferite. Ne-am reintalnit dupa 15 ani de nestiut nimi unul despre celalalt. Ne-am propus sa incercam, sa fim noi doi. 1 an de prietenie, 3 ani de iubiti. Lucrurile sunt tot asa. Diverse circumstante, fiecare sta in tara lui.( avion la distanta de 2 ore). Au inceput indoielile, vacante in compania altor persoane( din partea lui). Desi ,,jura,, ca tot noi doi suntem, simt o mare dezamagire- zilele pe care le puteam petrece impreuna( si asa numarate si cu greu gasite), a preferat sa le petreaca in compania altor persoane. Explicatiile ..mi se par doar scuze.
Accept? Trec cu vederea? Sufar? Imi vad de treaba mea?
Intrebari grele. In discutie cu el ma asigura ca totul e bine. Conteaza mai mult faptele decat cuvintele? Incredere totala/ oarba?
Off…