”Aș vrea să fiu și eu mai hotărâtă în relațiile cu bărbații” îmi spune Elena, una dintre clientele mele. ”Văd la multe prietene de-ale mele că sunt foarte înfipte, că știu să pună mâna pe un bărbat dacă îl vor și sunt în controlul relației. Dar – după un moment de tăcere – tot ele vin apoi să se plângă la mine că bărbații lor nu fac nimic, că nu se implică, că nu depun eforturi”.
Dilema Elenei nu îmi este străină. O întâlnesc frecvent.
Cu toții avem o noțiune idealistă despre iubirea adevărată, formată mai ales în adolescență și tinerețe. Ne imaginăm cum o să fie când găsim acea iubire. Ne întrebăm dacă apare din senin sau dacă trebuie să o căutăm asiduu. Cum o să ne simțim? Cum va arăta persoana respectivă? O să țină pentru totdeauna?
Și uneori, chiar de mai multe ori, întâlnim persoana care se potrivește acelui ideal. Întâlnire întâmplătoare sau cineva deja foarte aproape de noi care începe să ni se pară altfel, la un moment dat.
Este perfect! Exact așa cum ne-am imaginat. Cel mai bun indiciu ne sunt emoțiile pe care le simțim, fluturii din stomac. Și ne implicăm, vânăm, căutăm, convingem. Ne punem la bătaie întreg arsenalul fizic, intelectual, afectiv. Pentru că vrem cu tot dinadinsul acea fantezie pe care am creat-o ani la rând.
Și uneori funcționează. O săptămână, o lună, un an, poate chiar șapte.
Dar, la un moment dat, magia dispare. Fluturii pleacă să se cuibărească în stomacul altcuiva.
Ceea ce până nu de mult părea lin și în control, acum devine greoi și haotic. E nevoie de muncă.
Și acesta este punctul în care cele mai multe relații se destramă. Unul dintre parteneri, poate de cele mai multe ori femeia, își dorește ca totul să fie magie. Ca relația să funcționeze conform scenariului creat în atât de mult timp.
Iar dacă nu mai este așa, o vrem înapoi, ”ca la început”. Ne gândim ce am putea face să salvăm corabia care se scufundă. Ar trebui să ne schimbăm, să cerem, să plângem, să convingem, să manipulăm?
Încercăm și asta. Și poate merge o vreme. Dar fluturii tot se încăpățânează să revină.
Încercăm tot ce se poate să aducem înapoi fantezia. Până la urmă este proiectul nostru cel mai important. Și pentru asta trebuie să muncim, să ne sacrificăm. Adevărata iubire merită sacrificii.
Dar în acest iureș uităm ceva esențial. Uităm să ascultăm: pe noi, pe celălalt. Nu avem urechi pentru nimic. Ne vrem doar fluturii înapoi.
”Spune-mi cum ai fost iubit când erai copil și am să-ți spun cum iubești ca adult” Esther Perel.
Dacă în copilărie a trebuit să muncim pentru iubirea părinților, pentru o fărâmă de atenție, atunci astfel vom vedea și relațiile noastre.
Acceptăm că trebuie să suferim din iubire. Să plângem, să avem ce povesti. Să ne revenim ca mai apoi să pornim la vânătoare cu și mai multă forță dată de experiența acumulată.
Iar dacă o relație curge natural, simplu, înseamnă că ceva e greșit. Superficial. Prea simplu.
Eu cred că o relație implică în primul rând ascultare, comunicare, răbdare și iertare. Uneori și libertate sau renunțare.
Dacă însă devine o luptă continuă, o măsurare de forțe și capricii, o cascadă de poticniri, minciuni și neîmplinire, atunci nu este o relație. Este un proiect fără miză bine definită.
Relațiile între oameni ar trebui să vină de la sine, să curgă. Să reprezinte două idealuri individuale bine definite care se completează reciproc.
Când alegi un bărbat pe care ai dori să îl ai lângă tine mai mult timp, treci de ”stolul de fluturi din stomac” și ia în considerare următoarele aspecte:
- Nu alerga după o persoană care nu ține pasul cu tine, doar ca să te bucuri că ești mereu prima.
- Alege un bărbat care rămâne lângă tine și când ai momente mai proaste. Pentru că acele momente vor veni. Iar dacă bărbatul este mulțumit doar când ești pe val, cu siguranța te va abandona când ești pe punctul să te îneci.
- Nu îți pune toate speranțele și idealurile pe umerii altcuiva pentru ca mai apoi să fii dezamăgită că se clatină sub povara așteptărilor tale.
- Nu confunda relația cu o cursă din care doar unul iese câștigător. Relația este un parteneriat.
- Nu munci niciodată în locul partenerului tău și nu-l feri de propriile lecții de viață.
- Dacă îți acorzi timp și energie pentru a alege o carieră, o casă, chiar și o haină, de ce crezi că primul bărbat care îți place, se va potrivi ca o mănușă?
Data viitoare când ești tentată să cauți și să urmărești doar fantasma din imaginația ta, când te uiți doar la oamenii pe care îi pui pe un piedestal, privește în jurul tău mai atent.
Uită-te la cei pe care până acum i-ai trecut cu privirea pentru că nu reprezentau o provocare prea mare. S-ar putea ca unul dintre ei să răspundă la tot ceea ce ai tu nevoie și poate chiar mai mult.
Doar să îi privești cu atenție și de la același nivel.
