Multă lume mă întreabă de ce, după atâția ani de lucru în companii mari și proiecte internaționale, am decis să las totul în urmă și să încep o altă viață, un alt drum. Cum zice băiețelul meu : “să ajut oamenii să se iubească mai mult”.
Stăteam singură pe terasă într-o seară și m-am trezit cu întrebarea de undeva din interiorul meu: cine ești tu, Violeta?
Mi-am adus aminte că, în timp ce lucram la un eveniment important, am sunat o persoană publică pentru a o invita la eveniment.
– Bună, sunt Violeta.
– Violeta ? Hmmmm, care Violeta ?
– Violeta de la compania X.
– Aaaaaaa, așa spune ! Acum știu.
Reacția asta a fost ca un duș cu apă rece pentru mine. Am realizat că până atunci fusesem Violeta de la compania x sau brandul Y, dar niciodată nu mă întrebasem cine sunt eu cu adevărat. Cum mă știu cei din jur pe mine ? Până și prietenii sau familia mă vedeau și evaluau prin prisma locurilor mele de muncă. Când ajungeam acasă, tot la muncă îmi era gândul.
Și atunci am început să caut, să mă întreb: cum aflu cine sunt, ce sunt în afară de slujbele pe care le am, de ce îmi este teamă așa de mult de ceilalți, de ce contează atât de mult părerea lor despre mine?
Am înțeles că nu aveam încredere în mine. Că aveam mereu nevoie de cineva din exterior care să îmi valideze poziția sau acțiunile.
Atunci mi-am spus : GATA ! De acum încolo, voi fi Violeta și atât!
Am început să aflu, să descopăr, să învăț, să mă întreb și am realizat care era obstacolul meu cel mai mare: TEAMA.
Am învățat un lucru extrem de important : nimic nu are în realitate o însemnătate mai mare decât cea pe care i-o dăm noi înșine.
Într-o zi, am facut un pariu cu mine. Mi-am zis : dacă pentru o săptămână (doar pentru o săptămână) nu ți-ar mai fi frică, ce ai face? Și am început să simt, pur și simplu, absența fricii. Nu pot spune că am ieșit în stradă și am strigat în gura mare tot ce aveam de spus, dar a fost o senzație extrem de puternică la nivel de simțire interioară.
Prima oară, am observat că a început să se diminueze starea de anxietate, dorința aproape necontrolată de a fi perfectă și de a-i face pe cei din jur să observe și să aprecieze asta. Apoi, am început să spun mult mai des și clar care este opinia mea reală și ceea ce simt, fără să arăt cu degetul spre cineva. Am observat schimbări imediate din partea celor din jur: deschidere, apropiere, dorința de a fi în preajma mea pentru ceea ce eram cu adevărat.
Când a început să îmi placă aceasta stare, mi-am dat o altă provocare: ce vrei să faci cu adevărat în viață, Violeta? Am înțeles că pot și am abilitățile necesare pentru a ajuta alți oameni să își descopere drumul în viață și mai ales să își reseteze total modul în care au privit până acum relațiile nefuncționale din viața lor.
Am lăsat totul în urmă, am început să merg din nou la școală, să învăț cum să devin un Coach bun pentru viață și relații, cu unul dintre cei mai buni traineri în domeniu, din Statele Unite. Nu a fost ușor să o iau de la zero și să investesc financiar o sumă considerabilă în această școală. Însă nimic nu se compară cu acel sentiment de împlinire că, în sfârșit, voi face ceva ce îmi place și în care acum cred cu toată forța!
Apoi, a venit un nou val de teamă când eram pe punctul de a termina școala: ce voi face de acum încolo, o să fiu îndeajuns de bună, o să am destui clienți, o să reușesc?
Răspunsul de care aveam nevoie a venit când am primit deja prima solicitare de a lucra cu clienți din afara țării. Nici nu încheiasem bine școala și erau oameni care aveau încredere să lucreze cu mine.
Am descoperit atunci care este formula magică pentru mine : VIZIUNE + PASIUNE + MUNCĂ = VIS ÎMPLINIT
Când începi să ai încredere în tine, vei observa ca vin mai multe tentații care să îți zdruncine planul. Îndemnul meu este să le conștientizezi și să le îndepărtezi fără teamă. Iată câteva tentații cu care eu m-am confruntat și la care am decis să renunț:
1. Oamenii negativiști din jurul meu care nu îmi dădeau niciodată vreo șansă. Întotdeauna se găsește cineva care să îți spună cât de greu este, că nu va merge, că în țara asta nu se poate, etc. Eu am renunțat pur și simplu să îi mai ascult și mi-am văzut de drum. Rezultatul este surprinzator : am început să atrag din ce în ce mai mulți oameni pozitivi care mă întreabă cum pot să mă ajute. Nu e minunat?
2. Gândul că nu am să reușesc, până nu am făcut primul pas. Este foarte tentant să stai pur și simplu în starea aceea de tensiune și deznădejde și să te gândești că nu știi îndeajuns și că nu va merge. Când nu știi ceva, e simplu : cere ajutor sau învață singur lucrurile pe care nu le cunoști. Atunci, lucrurile pe care nu le știai îți vor deveni din dușmani, aliați.
3. Gândul că nu merit să visez la ceva personal. Acest gând merge înapoi în copilărie, de când mi s-a spus că visarea este pierdere de vreme și lipsă de responsabilitate. Când mi s-a dictat practic drumul în viață de dragul unei siguranțe financiare, pentru ziua de mâine. Ei bine, copilul din mine se simte răzbunat: mi-am recăpătat dreptul la visare și la a-mi urma pasiunea!
4. Statul cu mâinile încrucișate în timp ce te plângi că viața e grea. Negativismul este primul blocaj în calea succesului. Până nu îți sufleci mânecile și te apuci de treabă, nu îți va ieși nimic. Va trebui să te pregătești și pentru rabdarea de a trece prin procesul de învățare, și pentru greutăți uneori, dar și pentru succes. Știați că teama de succes este un alt blocaj major în calea obținerii lui?
Așadar, cum am reușit să îmi descopăr feminitatea, să am relații mult mai profunde cu cei din jur, să am prieteni noi și minunați, să îmi încep propriul drum și să fiu împlinită?
Am învățat să am încredere în mine ! Ceea ce vă doresc și vouă!
