Oamenii caută fericirea cu frenezie toată viața, de multe ori neștiind unde să o găsească. O caută în bani, influență, posesii, sex, inteligență.
Și ea, fericirea, refuză să li se arate pentru că nu este niciodată acolo unde o caută ei. Este de multe ori ascunsă poate după o frunză, într-o rază de soare, într-un strop de rouă.
Nu ai cum să știi ce e fericirea dacă nu înveți să cauți și să apreciezi ceea ce te poate bucura în fiecare zi. Un zâmbet, o cafea numai de tine băută, un vis ce îți așterne pe chip un zâmbet tâmp și de nimeni înțeles.
Fericirea are diferite chipuri: liniște, extaz, împăcare, împlinire, stările cel mai dificil de obținut și menținut.
Fericirea poate veni tocmai atunci când îl eliberezi pe cel alături de care vrei să guști fericirea ca să o poată găsi departe de colivia de aur în care vrei să îl păstrezi.
Pentru că fericirea profundă nu vine niciodată de la altcineva așa cum ne dorim de multe ori. Ea vine din interiorul tău printr-o onestitate brutală față de tine însuți.
Când te-ai întrebat ultima dată cine ești și ce îți dorești cu adevărat pentru tine de la viață? Viața are o alchimie aparte: îți poate oferi doar ce îi ceri extrem de clar și cu forță… cu o credință nestăvilită și fără teamă.
Când te-ai uitat în oglindă să te vezi și să te accepți exact așa cum ești: cu îngeri, cu demoni pe care îi inviți să valseze într-un ritm dat de propriul portativ?
Câte cărări bătătorite de alții ai urmat în timp ce drumul tău stă neliniștit și nedesțelenit? De câte ori ți-ai spus că doar altora li se întâmplă să guste fericirea iar ție nu?
Undeva, pe drumul vieții ai pierdut inocența și visarea, dar ele te așteaptă mereu cuminți în cutia în care le-ai lăsat. Ai deschis cutiile altora sperând că sunt mai pline și semnificative. Le-ai oferit altora cutia ta cu gândul că le-ar fi mai de folos.
Privește din nou acolo, în cutie. Deschide-o cu nerăbdarea unui copil în seara de ajun. Ce formă au visele tale? Cum te îmbracă? Când le-ai abandonat în căutarea fericirii eterne?
Și dacă nici acum nu mai crezi în ele, eu mă duc să adorm după o frunză, cuprinsă de o rază de soare cu stropi de rouă pe frunte…
Violeta
Credit foto @ Amy Treasure
