Am auzit de multe ori expresia: “timpul le vindeca pe toate”. Mult timp, am crezut si eu aceste vorbe.
Dar nu este asa: timpul nu vindeca cu adevarat, timpul pune doar un plasture peste o rana deschisa. Cu vremea, fie te obisnuiesti cu durerea, fie investesti intr-un design frumos pentru plasture ca sa il faci mai atragator, sa indepartezi atentia de la ce este dedesubt.
Cele mai adanci rani se produc de obicei in relatii, mai ales cele sentimentale. Cand simt ca ceva nu merge sau pur si simplu au alte “provocari”, oamenii pleaca fara vreo explicatie, fara vreun cuvant.
De multe ori plecam pe usa din dos din situatii de cumpana pentru ca ne este teama de ceea ce va crede celalalt daca ii spunem adevarul. Fara sa ne gandim ca tocmai tacerea si fuga sunt mai greu de suportat decat adevarul dur.
Se intampla ca oamenii sa nici nu isi dea seama de ce fug. Am intalnit de multe ori situatia in care barbatii se indeparteaza si fug de femei pe care le pretuiesc. Stiu barbati care ranesc puternic si parasesc femeia pe care o iubesc cel mai mult.
Si vei intreba, tu, cel ranit: ce e de facut cand esti parasit, abandonat si lovit?
Din punctul meu de vedere, raspunsul este unul singur: IERTAREA!
Pentru ca de cele mai multe ori, nu ierti doar pentru celalalt, ci si pentru tine.
In primul rand te indemn sa te ierti pe tine pentru toate biciuirile pe care ti le-ai dat, pentru suferinta care te-a facut sa nu mai crezi in tine si sa te devalorizezi sau poate pentru gandul de razbunare care ti s-a infiripat in minte ca unica sansa de supravietuire a situatiei.
Atunci cand esti ranit sau chiar si cand ranesti la randul tau, ai doar doua solutii: RAZBUNAREA sau IERTAREA.
Razbunarea nu aduce decat o victorie falsa de moment. Timpul nu iarta, dar tu poti. Iertarea este o alegere, o caracteristica a umanitatii si mai ales a feminitatii.
Orice experiente dureroase traim la maturitate au legatura cu un trecut neimplinit, neincheiat, nemarturisit si mai ales neiertat.
De aceea cred cu tarie ca IERTAREA este forta si balsamul care vindeca cu adevarat, in profunzime.
Pana nu privesti in ochii celuilalt si nu traiesti cu iertare momentele neplacute, nu se inchide cu adevarat rana. Poti sa incerci sa uiti, sa te arunci in noi proiecte sau relatii, sa iti spui ca asta a fost si gata, dar pana nu se intampla o emotie profunda si iertare reciproca reala, ranile nu se vindeca. Si le ducem cu noi mai departe si apoi ne intrebam de unde revin mai tarziu si de ce ne lovesc cand ne e lumea mai draga.
Uneori insa, cel care ti-a gresit sau cel fata de care ai gresit nu mai este acolo, nu mai are puterea sau dorinta sa te priveasca in ochi.
Cel mai mare act de curaj si putere este sa ierti atunci cand celalalt nu te aude, cand celalalt nu iti da ocazia sa spui : TE-AM IERTAT.
Stiu ca este greu, dar nu imposibil. Daca nu as fi trecut pe aici, nu as fi scris despre subiectul acesta. De altfel, tot ce scriu este trecut prin filtrul experientei personale.
