Ai trăit vreodată sentimentul acela intens că ceva se întâmplă în relația ta, cu bărbatul pe care îl iubești, dar că nu știi ce anume? Vezi, simți schimbări în atitudinea și comportamentul iubitului tău însă nu poți pune degetul pe ceva palpabil.
Dacă îl întrebi ce se întâmplă, vei primi cu siguranță, în proporție de peste 90% din cazuri, răspunsul inevitabil: “ce să se întâmple, dragă? Nimic”. Însă tu simți că ceva e schimbat. Comunicarea se încâlcește în cuvinte de complezență, pasiunea nu mai este aceeași, sexul scade în frecvență și intensitate, plus multe alte semnale.
Și atunci apare teama că ceea ce simți poate fi chiar adevărul însă alegi să ignori această voce interioară. Vocea este de fapt intuiția care detectează un pericol și încearcă să ne avertizeze. Tristețe aparent nejustificată, neliniște, anxietate… sunt doar câteva manifestări ale celui de-al șaselea simț care încearcă să ne spună că ceva nu este în ordine.
De fapt, mulți dintre noi, mai ales femeile, facem tot posibilul să ignoram această voce. Și sunt zeci de modalități prin care facem asta. Ne cufundăm în muncă, ne concentrăm atenția pe nimicuri, îi ocolim pe cei apropiați care par a vedea mai bine realitatea decât o vedem noi. Facem orice în încercarea de a ne demonstra că ceea ce simțim nu are o bază reală. Că nu poate fi adevărat. Justificăm partenerului comportamente cu care nu ne simțim confortabil, acceptăm situații care nu ne fac bine, cu gândul că vor trece și totul va reveni la normal,”ca înainte”.
Teama de confruntare a realității este mai mare decât dorința de a afla și accepta adevărul, oricare ar fi el.
Când ignoram semnalele interne, nu ne blocăm doar vocea care ne spune că ceva nu este în regulă. Blocăm și pacea interioară, fericirea și confortul psihic. Dăm la schimb toate astea pe doze mici de fericire și mulțumiri temporare. Și cu toate astea, vocea interioară revine spre noi în diferite forme. De obicei, vine când suntem în solitudine. Acela este momentul în care ar trebui să o ascultăm cel mai mult. Dar atunci fugim cel mai acut de ea.
Intuiția se ascultă cel mai bine în liniște, în meditație, când mintea este golită de gânduri și suntem conectați pe deplin cu trupul și spiritul nostru. Corpul îți spune cel mai bine și mai clar care este adevărul, trebuie doar să îl asculți. Îți ia ceva timp să înveți să te asculți și să nu mai ignori semnalele.
Iată câteva semnale clare care te fac să simți că se întâmplă “ceva” în relația ta:
1. Atenția față de tine a iubitului se diminuează
Cu ceva timp în urmă, iubitul tău te inunda cu afecțiune și atenție, te complimenta tot timpul și era în permanentă legătură cu tine. Acum pare că e din ce în ce mai distant, trebuie să faci eforturi să îi arăți că exiști ca să primești fărâme de atenție.
2. Rolurile s-au schimbat iar acum tu ești cea care preia inițiativa
Îți aduci aminte cu nostalgie de momentele în care tu și iubitul tău erați atât de nerăbdători să vă vedeți, să petreceți timp împreună. Acum pare că așteptarea este doar din partea ta. Tu ai toată inițiativa în ceea ce privește momentele în care să vă vedeți, unde să petreceți timp. Iubitul tău este dintr-o dată extrem de ocupat iar când reușește să își facă timp să vă vedeți este mereu pe fugă, cu ochii în telefon, preocupat de alte lucruri. Mai demult, toate aceste urgențe puteau să aștepte. Acum sunt tratate cu prioritate.
3. Îți oferă prea puține detalii
Detaliile despre acțiunile și drumurile pe care le are de făcut sunt din ce în ce mai vagi. Până nu de mult împărtășea cu tine totul despre ce se întâmplă la birou, în călătorii și alte lucruri importante din viața lui. Acum pare că trebuie să faci pe detectivul ca să poți afla o minimă informație. Totul este pus sub un mare semn al tăcerii și al misterului.
4. Informațiile nu se leagă
Micile conversații din timpul zilei devin foarte mici acum. Începi să observi că unele informații pe care ți le oferă nu se leagă. Apar discrepanțe între ceea ce-ți spune și realitate. Cerințele sau dorințele tale nu par să mai aibă prioritate. Nu spune nu, dar intențiile și promisiunile din partea lui rămân mereu doar la nivel declarativ.
5. Nu mai folosește numele de alint
O prietenă îmi povestea că prima dată și-a dat seama că ceva este în neregulă când iubitul ei a început să nu-i mai folosească numele de alint, ci îi spunea direct pe nume. Explicația lui a fost că îi place mai mult cum sună numele ei întreg.
Ce poți face TU în această situație?
- Deși pare că e cea mai stringentă prioritate, nu îți presa iubitul să îți ofere răspunsuri în acest moment și nu da ultimatumuri.
- Poți să îi comunici că te simți deconectată, că simți o stare ciudată de tensiune și cere-i doar părerea.
- Concentrează-ți toată atenția asupra ta și petrece timp făcând lucrurile care îți fac plăcere.
- Fă un pas înapoi și nu mai investi în relație, nu mai face nimic pentru EL, mai ales. NU încerca să suplinești prin acțiuni distanța pe care o simți.
Și dacă nimic din toate astea nu funcționează?
Dacă ai în continuare aceste semnale, iar partenerul tău nu îți dă niciun fel de explicație, cea mai bună soluție – o știi deja – este să pleci din relație și să mergi mai departe. Așteptarea nu va face altceva decât să confirme inevitabilul: despărțirea. Când lași lucrurile suspendate, nelămurite, rezultatele, cel mai adesea, pot fi:
- Partenerul devine total dezinteresat și neimplicat în relație
- Apar certuri și discuții frecvente alimentate de lipsa lui de comunicare și lipsa ta de acceptare a situației
- Se poate ajunge la violență verbală și/sau fizică
- Afli că partenerul tău este deja într-o altă relație
- Încrederea în tine scade și devii tot mai dependentă emoțional de el
- Faci compromisuri față de tine și față de relație, stare care va adânci gradul de dependență emotională
Dacă ai experimentat această situație, atunci cu siguranță ai întâlnit un bărbat imatur și te afli într-o relație imaginară, toxică. Chiar dacă te simți tristă, furioasă, înșelată, abandonată și singură pentru o vreme, îmbrățișează, acceptă această experiență și învață lecția.
Am descris mai amănunțit bărbații nepotriviți sau imaturi în articolul De ce ne plac baietii rai?
De asemenea, fă-ți un obicei din a-ți asculta vocea interioară și urmează ceea ce-ți spune.
Am realizat acum ceva vreme că, de mult timp, îmi anihilasem aproape în totalitate intuiția. Dependentă de părerea și validarea celor din jur, îmi spuneam mereu că e mai bine cum zice altcineva, că ceilalți știu mai bine, deși de multe ori intuiția îmi spunea calea corectă.
Uneori, nu îmi place deloc ceea ce îmi spune și mă surprind într-un fel de ceartă și contradicție interioară. Dar, cam de fiecare dată are dreptate, așa că m-am împrietenit cu ea și am învățat să o ascult.
One Response
Cred cu tarie ca,intuitia exista…vocea interioara exista,doar ca nu o ascultam de fiecare data cand ea ne striga…!!