Oricât de mult ne-ar plăcea să vorbim despre relații, iubire și împlinire, fiecare dintre noi a trecut cel puțin o dată printr-o despărțire. Fiecare persoană experimentează acest moment la nivel personal și la diferite intensități.
Se spune că vezi adevărata față a unui om prin modul în care se desparte de o relație față de felul în care o începe.
Despărțirile nu sunt plăcute, iar adesea oamenii sunt capabili de acțiuni și stări nebănuite când sunt puși în fața încheierii unui capitol atât de important din viața lor.
Modul în care facem acest pas însă poate avea repercusiuni puternice asupra încrederii în noi sau în viitoarele relații.
Din dorința de a salva rămășițele relației sau de a răzbuna orgoliul rănit, oamenii se avântă într-un iureș aproape irațional de fapte, vorbe și emoții în fața inevitabilului.
Cel mai greu, dar și cel mai sănătos lucru pentru stima de sine este să ieși dintr-o relație cu demnitate. Poate că celălalt nu merită un tratament respectuos, dar aici nu este vorba despre el, ci despre tine. Despre imaginea pe care o lași sau o porți cu tine mai apoi.
Iată câteva dintre cele mai distructive manifestări în fața despărțirii:
Negarea
Prima fază după o despărțire este negarea. Mintea celui părăsit nu vrea și nu poate să accepte despărțirea. În această fază oamenii fac încercări disperate de reconciliere, explicații detaliate, scuze penibile.
Poate nu e adevărat, poate se răzgândește sau este o fază de moment, să mai încercăm, să mai dăm o șansă, o să fac altfel sau, și mai rău, o sa fac sau o să fiu cum vrei tu…
Cu cât o persoană rămâne în faza de negare mai mult timp, cu atât îi este mai dificil sa meargă mai departe. Unii oameni rămân în acest stadiu luni în șir, poate chiar și ani.
În momentul în care despărțirea devine 100% reală în mintea ta, drumul spre recuperare este mult mai scurt.
Orgoliul
Orgoliul vine la pachet cu furia aproape necontrolată de a-l face pe celălalt să plătească pentru îndrăzneala de a ne părăsi. Nici măcar nu ne mai putem uita la adevăratele motive pentru care ne despărțim. Gândul ne stă doar la îndrăzneala celuilalt de a ne părăsi. Poate nici nu luăm în calcul că tocmai orgoliul nostru nemăsurat ar fi putut sta la baza deciziei celuilalt de a pleca din relație. Am văzut de multe ori cazuri în care cel părăsit își dorește reluarea relației doar pentru a se putea răzbuna ulterior. Aceasta este o fază care îl animă pe cel părăsit, îi mai dă încă un impuls de acțiune și satisfacție. Însă această satisfacție este temporară și rareori produce vindecare sau recuperare totală.
Gelozia și controlul
Aici intervine posesivitatea nejustificată asupra fostului partener. Chiar dacă a plecat din viața noastră, tehnologia ne ajută mai mult ca oricând să rămânem pe urmele lui. Controlăm contul de Facebook, noile prietenii, timpul petrecut pe messenger. Doar că toate aceste obiceiuri nesănătoase nu ne vor ajuta să încheiem capitolul, ci vor adânci rănile. Cum spuneam mai sus, demnitatea de a-l lăsa pe celălalt să își urmeze drumul va avea un efect pozitiv asupra noastră, în primul rând.
Dependența
Lipsa unor preocupări personale și presiunea pe care o punem pe ceilalți să ne facă fericiți se vor vedea cel mai puternic în situația unei despărțiri. Când dispare persoana care până de puțin timp dădea sens vieții noastre, dispare și motivul de a fi împliniți și fericiți. Viața ta nu depinde doar de o persoană, oricât de importantă ar fi ea. Nu uita că tu ești un om complet, indiferent de cine se află lângă tine.
Cel mai des întâlnire reacții în această fază ar fi:
– Mergi în aceleași locuri pe care le frecventați împreună, în ideea că l-ai putea întâlni din întâmplare
– Te repezi la telefon la fiecare semnal sonor cu speranța că ar putea fi el
– Visezi cu ochii deschiși la viața frumoasă pe care ați avut-o împreună
– Îl suni să îl informezi despre anumite lucruri sau să îi aduci aminte de ceva ca să poți lua pulsul și starea lui
Invidia
Vine din lipsa de încredere în forțele proprii și neacceptarea a ceea ce suntem. Îi invidiem pe cei care par a avea ceea ce noi nu avem sau ne lăsăm duși de valul emoției neplăcute când un fost partener își găsește fericirea cu altcineva. Nu de puține ori, cei părăsiți se lansează în adevărate campanii de denigrare a fostului partener, doar ca să își hrănească orgoliul rănit.
Renunțarea
Când avem oferte la tot pasul și relațiile de tip fast-food primează, ultimul lucru pe care ne gândim să îl facem este să dăm o șansă unei alte relații profunde.
Cel mai dificil lucru de făcut după o despărțire este timpul petrecut în liniște și solitudine pentru analiză proprie și reflectare. Oamenii fug de această liniște pentru că le-ar putea aduce în față adevăruri cu care nu vor să se confrunte.
Sunt oameni dependenți de prezența celorlați și nu pot sta fără o relație nici măcar câteva zile.
De aceea se avântă în relații pasagere, de tip tampon care le confirmă importanța și le validează utilitatea în viața celorlalți.
Neîncrederea
Proiectarea experiențelor trecute în fiecare nouă persoană care ne intră în viață este des întâlnită. Dacă avem mai multe experiențe dureroase în relații, avem tendința de a proiecta aceste imagini negative și asupra viitoarelor relații. Practic, nu îi mai dăm nicio șansă noului partener să arate cum este cu adevărat. Vom fi mereu în gardă pentru a găsi acțiuni și cuvinte similare cu cele din trecut pentru a ne confirma că am avut dreptate în judecata noastră.
Oricât de mult ai crede că un partener este singurul și unicul pe pământ pentru tine, iubirile nu sunt doar o dată în viață. Cu fiecare experientă poți fi mai aproape de relația pe care o dorești dacă înveți din ea, dacă afli ce nevoi ai și dacă îți construiești principii solide pentru următoarele relații.
Vestea bună este că relațiile se învață și orice persoană care este deschisă spre o noua abordare a relațiilor poate trăi o viață împlinită.
