În primele întâlniri avute cu Violeta, mi-a povestit mult despre cum funcționează mintea bărbaților și de ce noi, femeile, ne lăsăm adesea impresionate de vorbele lor suave, iar apoi suntem dezamăgite de lipsa de acțiune.

În același timp, eu îi povesteam despre “crezurile” mele în legătura cu bărbații, astfel că, de-a lungul ședințelor, mi-am dat seama că eram constant atrasă de persoane care într-o mai mică sau mare măsură, aveau cam același patern, din cauza căruia mă simțeam nefericită.

De îndată ce am constatat acest lucru, convinsă că nu voi putea schimba nimic la mine prea curând în acest sens, am decis să opresc întâlnirile de lucru, însă fără să dau cu piciorul discuțiilor noastre și notițelor pe care mi le luasem în tot acel timp.

După vreo 2-3 luni, am constatat că un coleg de-al meu cu care tot vorbeam de vreun an este de fapt un om tare bun, inteligent și harnic, iar mai mult decât atât, nu avea nimic din acele trăsături de “bad boy” de care mă simțeam până atunci atrasă la un bărbat și care îmi cauzam suferință.

Am fost poate mai rațională ca oricând când mi-am dat seama de acest lucru și am ales să “risc”, să mă apropii mai mult de el. Sunt cea mai fericita acum! Avem o relație foarte frumoasă de un an.